.....AR TREBUI SA MA OBISNUIESC SA DORM..IN LOCUL UNDE SOARELE PENTRU EL A MURIT ATUNCI...DAR NU POT.....CHIAR DACA TOTUL S'A TRANSFORMAT IN AMURG..STIU CA MAINE VA INCEPE O NOUA ZI.....PROZONIERA INTR'O MIRARE CA INTR'O INCAPERE STRAINA....SCHIMB CU RASUFLAREA MEA,OBIECTELE DIN JUR....IN SPECTRE DE LUMINA...TIMPUL ISI RARESTE SECUNDELE CU ARIPI DE INGER......PE UN PERETE STRALUCITOR SE LEAGANA SOVAIELNIC UMBRA......DESCHID POARTA ASTEPTARII.....SI INTRU ..SINGURA.....APOI PE CEA A SPERANTEI SI INTRU SINGURA.......O MIE DE PORTI......SI O MIE DE ZILE SE DESCHID INTR'UN TAINIC LABIRINT....
un labirint cu porti create de tine, un labirint prin care doar tu stii drumul, dar in urma ta lasi portile deschise... Incet trupul iti aluneca spre ultima poarta, spre ultimul loc, dar nu va fi iesirea ci doar centrul labirintului, nu te intereseaza in fuga ta nebuna decat urma pasilor prin care talpile lui avide de tine sa te urmeze... Ultima poarta, nu are nume, ai incercat de atatea ori sa ii spui intr-un fel, o senzatie, un sentiment, o traire, un nume... si totul este un sau o... feminin, masculin, de fapt este un el, un el format din o si un... deschide incet, incet ultima poarta, doar tu stii ce ai ascuns acolo, doar cel care te urmeaza va putea fi in centrul universului tau... si va descoperii ...hmmm... daca va putea...
RăspundețiȘtergere