luni, 15 februarie 2010


......"Ai simţit vreodată vidul sentimentelor din sufletul tău? Ai simţit cum te hrăneşti cu el la fiecare răsuflare, cum te ţine în viaţă, cum te face să mergi mai departe, dar cum doare cu fiecare bătaie a inimii? Ai simţit cum vrei să îl umpli dar nu există nimic ce ar putea să îl umple? L-ai simţit vreodată străpungându-te în toate celule corpului? Ai simţit neputinţa de a-l controla, de a-l îndepărta şi în acelaşi timp de a-l apropia pentru a-l înţelege? L-ai simţit ca făcând parte din tine şi tu din el? Ai băut vreodată din el şi el din tine? Ai simţit durerea cu fiecare răscolire a lui? L-ai aşteptat vreodată să vină? Ai sperat vreodată să te părăsească? L-ai auzit vreodată cum plânge chiar înainte de a-ţi da ţie lacrimile? L-ai simţit cum râde batjocoritor? Ai fi vrut să-l fi ucis înainte de a se naşte când încă mai puteai? Ai fi vrut vreodată să se fi născut mai repede? L-ai simţit cum te devorează până la ultima sinapsă? Ai avut vreodată nevoie de el să îţi ţină de urât, să te cuprindă în braţe în întunericul nopţii, să te trezească dimineaţa cu un sărut? L-ai simţit cum te învăluie cu fiecare fărâmă de viaţă? Ai fi vrut să nu-ţi fie singurul prieten? Ai fi vrut să nu-ţi fie singurul duşman? Ai simţit cum îţi cunoaşte trăirile, sentimentele mai bine ca oricine? Ai simţit cum te ignoră mai mult ca oricine? L-ai simţit cum te încătuşează cu fire de mătase? I-ai simţit paşii înainte de a se apropia? I-ai simţit satisfacţia când ai căzut? I-ai simţit tăcerea apăsătoare atunci când ai refuzat să mai gândeşti? I-ai simţit tunetul direct în inimă? Te-ai înecat vreodată în flacăra lui? Ai simţit că nu te poţi mişca în acelaşi loc în care nu ar trebui să exişti? I-ai simţit vreodată setea pentru plăcere şi foamea pentru suferinţă? Ai simţit vreodată ca ai gasit ceea ce ai cautat dar nu era decat o iluzie?.....oare acest vid nu se numeste dragoste?!!".....si totusi ...doare.....

Un comentariu:

  1. suspendata in centrul neputintei sale privesti la el, il devorezi din priviri, ii doresti atingerea palmelor sale, si totusi... si totusi in suspensia neputintei sale el te priveste trist, iti mangaie trupul cu o rasuflare calda, fulgerele din ochii lui se intensifica la fiecare tresarire a ta, la fiecare tunet al inimii tale el inebuneste. Ii distrugi linistea placerii, dar tu, tu esti tot acolo urland, strigand la el, dar el... dar el te priveste zambind amar la neputinta dragostei tale...

    RăspundețiȘtergere