..ale rozelor spini,...

"E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, si mor si-n mine --
Si-au fost atât de viată pline,
Si azi se sting asa usor....

În tot,.. se simte un fior,
O jale e în orisicine...
E vremea rozelor ce mor --
Mor în grădini, si mor si-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăsaguri de suspine,
Si-n marea noapte care vine,
Duioase-si pleacă fruntea lor... --
E vremea rozelor ce mor"....dar inca'mi este dor de tine!!!

Sunetele picaturilor incandestente ale ploii de Mai îi deschideau pleoapele amintirilor, lăsând raze de fericire să scalde întreaga ei fiinţă într-o linişte perfectă ,parca trecuse mult de cand el lipsea sau poate timpul nu se miscase deloc in incursiunea lui.nu stia.., renascuse dintr'o clipa,clipa aceea in care el aparuse din nou...mai plin de dor ca niciodata parca ..Efemeritatea acordurilor naturii făceau ca tristeţi verzi sa straluceasca în ochii ei,acolo unde involuntar se oglindeau ganduri grele, intrebari fara raspuns.o rascolise iar.. Totul acum i se părea din nou atît de tangibil,de prezent, de promisiuni ce bateau la poarta inimii ei... Îl închisese undeva în adâncul fiintei iar când avea nevoie de un dram de fericire mută, îl scotea la suprafaţă, imaginea lui reflectându-se în toate trairile ei interioare.,in sute de cuvinte scrise si nescrise.. Simţea acum nevoia unui asfel de moment în care sunete ploi si el sa se conttopeasca cu ea...in care scrierile lui,trairile lui ,parca uitate, calme, să revină la viaţă, să-i dea puterea de a merge mai departe în solitudinea-i furată… Se lăsă copleşită de zâmbetele trecute, de dorinţele mereu vii, de dorul nemărginit, de gândurile împreunate... Se lăsă, în declinul ei sa alunece fara directie,intre cele doua lumi atat de diferite dar care insa aveau un adevar: acela k in oricare dintre ele s'ar afla,un singur orizont parea real...povestea lor de amor... învăluită protectiv de aripile delicate ale unui inger ....ingerul ei....

o inima la puterea a doua...

Nu dorea nimic in seara asta.. decât să fie singură cu ea, în mijlocul revoltei propriului eu, să se cufunde într-o cadă cu apă fierbinte şi să nu se mai gândească la nimic, nici la el, nici la altceva....dar cum ar fi putut sa faca asta??? A dat drumul la robinet şi sunetul apei care curgea îi curmă răsuflarea gândurilor nedesluşite. S-a cufundat în apa pe luciul căreia se afla un strat gros de spumă ce degaja un miros dulce si patrunzator,.. parfum ce-i era atât de drag, ce îi amintea atât de mult de el,chiar daca parfumul lui niciodata nu'l aflase..zambea...odata ii ceruse sa imortalizeze un astfel de moment doar pentru el...mereu isi amintea asta si nebunia lui dulce..ohh..iarasi se gandea la el..stia...stia ca nu poate renunta la lumea lor asa usor..devenise obsesiv totul.. . Cu palmele fierbinţi şi-a cuprins chipul rece, lăsând dungi negre de machiaj să i se prelingă pe faţă, pe buze, dizolvându-se în spuma alba ce o gâdila în balansul ei...inchise ochii,,lumina celor cateva lumanari parfumate se jucau zglobii pe chipul ei intr'un dans relaxant.... Aerul încăperii căpătase o culoare lăptoasă de la aburul gros. Se lăsă cuprinsă toată de apă....vroia sa'si spele pacatul de a iubi o umbra de dincolo de zidul care definea lumea ei pana nu demult...... Acum însă, în abur, în inima ei, se formase un nor negru care în străfundurile sale atingea marginile dorului. De ce nu putea să-l dizolve şi pe el aşa cum urmele de rimel se disipaseră în spuma pufoasă? De ce-i simţea atingerile pe piele chiar dacă era doar apă în jurul ei? De ce nu putea să lase alte mâini să o mângâie, nici măcar alţi ochi să o vadă sau altă voce să-i şoptească? Toate aceste întrebări înfierbântau şi mai mult apa ce o cuprindea ca o mantie.. Vrând parcă să le lase acolo, ieşi brusc din apă şi se înfăşură într-un prosop, îndepărtându-se de mirosul dulce şi de aburul mohorât. Se ghemui în pat, aşa goală, lăsând picăturile aburinde să i se prelingă pe pielea aromată.in seara asta era singura acasa... ea si dorul ei nebun de iubire. Adormi în braţele unei nehotărâri ce părea mai aproape de final ca oricând...

Un gand ce dulce.. ma seduce....si un cantec pe care il remodelez in minte.toate duc la tine si.......stiu ca..Pentru tine
Sunt o incapatanata pe care nu poti sa o intelegi mereu....
Pentru tine
Sunt o nebuna fara de pereche
Pentru tine;
Captiva in inima ta
Fascinata de nuditatea mintii tale
Vrajita de iubire..........

Dependenta de caldura ta ...
Pentru tine
Extaziata de vocea ta dulce
Pentru tine
Nelinistita cand nu esti
Suparata cand pleci
Irascibila fara tine.

Pentru tine sunt o visatore ratacitoare
Pierduta si vrajita de iubirea ta
Legata pentru totdeauna de iluzia ta ..si de ce maine va urma..,
Dorind sa te am ......

Pentru tine sunt o amanta fara limite, asa cum esti si tu..
Care asteapta ale noastre noapti..si pasiunea..
Incercand sa'ti cucereasca inima..
Condamnata sa te iubeasca...
sa'si imprime parfumul...pe pielea ta...

Pentru tine
Sunt o naufragiata pe marea ta inlantuita
Pentru tine
Traiesc dragostea ca pentru prima oara
Pentru tine
Coplesita cand te daruiesti.chiar si de departe.,. si cand te simt al meu
Incapatanata sa te iubesc si mai mult
Inundata.. de un amor nebun

Dependenta pentru a zbura catre tine
Cazand in prapastia placerii
Invinsa de inocenta iubirii tale
Condamnata sa te doresc....

Un val se zdrobeşte de ţărm,...
Risipind spumă şi cântece de dor în aerul sărat…
Un altul îl urmează
Mai agitat, mai plin de mânie!
Dar liniştea dintre ele e divină.
Momentul de pace perfectă..care esti tu...
Dintre spargerea în mii de cristale a unui val
Şi unduirea şerpuitoare a următorului…
Acolo, între ele mă aflu eu.
Acolo, inima mea...si a ta..
Nu ştiu de suntem mare sau cer.
Nu ştiu de e suferinţă ori fericire fiecare zi ce vine ...
Şi n-apuc nicicând să mă-ntrezăresc pe de-a-ntregul dintre ceţuri,
Căci iar îmi rătăcesc sufletul
Printre-ale mării ape incolore...
Iar nisipul.. îmbrăţişează cu atâta pasiune eternitatea,
Nisipul ce îmi mângâie mâinile si durerea,ca nu te pot atinge...si visurile,..;
Necontenit scurgându-se printre degetele-mi,
Ca viaţa ce o simt in mine ...fiecare rasarit esti tu..fiecare apus sunt eu...doar marea...si noi doi.....

Pasii mei fara tine nu ma poarta
niciunde,............
.....nu te pot lasa... stiu....ca tu traiesti pentru ea..dar:(..;Timpul meu..... fara tine ar curge in amanunte
Ochii mei fara tine ar fi privati de vedere
Visul meu.... fara tine…fara de importanta
Si un maine ce vine lipsit de speranta
Mintea mea fara tine... goala,neconcentrata...
Lumea mea fara tine ar zace rece si dezolanta.
Zimbetul meu fara tine ohhhhhh…un film prost regizat
Noaptea mea..,.si gandul ce'l impart cu tine ,..voluptoasa si desueta
…Eu ma simt fara tine tot mai mereu incompleta.....

Te vad in vise...
Dar cand sa te ating... dispari !
Ganduri nescrise...
Imi umplu sufletul
Astept sa apari
Sa ma hranesc cu dragostea ta.
Alina-mi dorinta de a te avea,
Alina-mi dorul nebun
Ce ma roade incet si efemer
Pana cand ma spulber si pier...