Un val se zdrobeşte de ţărm,...
Risipind spumă şi cântece de dor în aerul sărat…
Un altul îl urmează
Mai agitat, mai plin de mânie!
Dar liniştea dintre ele e divină.
Momentul de pace perfectă..care esti tu...
Dintre spargerea în mii de cristale a unui val
Şi unduirea şerpuitoare a următorului…
Acolo, între ele mă aflu eu.
Acolo, inima mea...si a ta..
Nu ştiu de suntem mare sau cer.
Nu ştiu de e suferinţă ori fericire fiecare zi ce vine ...
Şi n-apuc nicicând să mă-ntrezăresc pe de-a-ntregul dintre ceţuri,
Căci iar îmi rătăcesc sufletul
Printre-ale mării ape incolore...
Iar nisipul.. îmbrăţişează cu atâta pasiune eternitatea,
Nisipul ce îmi mângâie mâinile si durerea,ca nu te pot atinge...si visurile,..;
Necontenit scurgându-se printre degetele-mi,
Ca viaţa ce o simt in mine ...fiecare rasarit esti tu..fiecare apus sunt eu...doar marea...si noi doi.....