Sunetele picaturilor incandestente ale ploii de Mai îi deschideau pleoapele amintirilor, lăsând raze de fericire să scalde întreaga ei fiinţă într-o linişte perfectă ,parca trecuse mult de cand el lipsea sau poate timpul nu se miscase deloc in incursiunea lui.nu stia.., renascuse dintr'o clipa,clipa aceea in care el aparuse din nou...mai plin de dor ca niciodata parca ..Efemeritatea acordurilor naturii făceau ca tristeţi verzi sa straluceasca în ochii ei,acolo unde involuntar se oglindeau ganduri grele, intrebari fara raspuns.o rascolise iar.. Totul acum i se părea din nou atît de tangibil,de prezent, de promisiuni ce bateau la poarta inimii ei... Îl închisese undeva în adâncul fiintei iar când avea nevoie de un dram de fericire mută, îl scotea la suprafaţă, imaginea lui reflectându-se în toate trairile ei interioare.,in sute de cuvinte scrise si nescrise.. Simţea acum nevoia unui asfel de moment în care sunete ploi si el sa se conttopeasca cu ea...in care scrierile lui,trairile lui ,parca uitate, calme, să revină la viaţă, să-i dea puterea de a merge mai departe în solitudinea-i furată… Se lăsă copleşită de zâmbetele trecute, de dorinţele mereu vii, de dorul nemărginit, de gândurile împreunate... Se lăsă, în declinul ei sa alunece fara directie,intre cele doua lumi atat de diferite dar care insa aveau un adevar: acela k in oricare dintre ele s'ar afla,un singur orizont parea real...povestea lor de amor... învăluită protectiv de aripile delicate ale unui inger ....ingerul ei....