sâmbătă, 1 mai 2010

o inima la puterea a doua...

Nu dorea nimic in seara asta.. decât să fie singură cu ea, în mijlocul revoltei propriului eu, să se cufunde într-o cadă cu apă fierbinte şi să nu se mai gândească la nimic, nici la el, nici la altceva....dar cum ar fi putut sa faca asta??? A dat drumul la robinet şi sunetul apei care curgea îi curmă răsuflarea gândurilor nedesluşite. S-a cufundat în apa pe luciul căreia se afla un strat gros de spumă ce degaja un miros dulce si patrunzator,.. parfum ce-i era atât de drag, ce îi amintea atât de mult de el,chiar daca parfumul lui niciodata nu'l aflase..zambea...odata ii ceruse sa imortalizeze un astfel de moment doar pentru el...mereu isi amintea asta si nebunia lui dulce..ohh..iarasi se gandea la el..stia...stia ca nu poate renunta la lumea lor asa usor..devenise obsesiv totul.. . Cu palmele fierbinţi şi-a cuprins chipul rece, lăsând dungi negre de machiaj să i se prelingă pe faţă, pe buze, dizolvându-se în spuma alba ce o gâdila în balansul ei...inchise ochii,,lumina celor cateva lumanari parfumate se jucau zglobii pe chipul ei intr'un dans relaxant.... Aerul încăperii căpătase o culoare lăptoasă de la aburul gros. Se lăsă cuprinsă toată de apă....vroia sa'si spele pacatul de a iubi o umbra de dincolo de zidul care definea lumea ei pana nu demult...... Acum însă, în abur, în inima ei, se formase un nor negru care în străfundurile sale atingea marginile dorului. De ce nu putea să-l dizolve şi pe el aşa cum urmele de rimel se disipaseră în spuma pufoasă? De ce-i simţea atingerile pe piele chiar dacă era doar apă în jurul ei? De ce nu putea să lase alte mâini să o mângâie, nici măcar alţi ochi să o vadă sau altă voce să-i şoptească? Toate aceste întrebări înfierbântau şi mai mult apa ce o cuprindea ca o mantie.. Vrând parcă să le lase acolo, ieşi brusc din apă şi se înfăşură într-un prosop, îndepărtându-se de mirosul dulce şi de aburul mohorât. Se ghemui în pat, aşa goală, lăsând picăturile aburinde să i se prelingă pe pielea aromată.in seara asta era singura acasa... ea si dorul ei nebun de iubire. Adormi în braţele unei nehotărâri ce părea mai aproape de final ca oricând...

Un comentariu:

  1. ... atingerea privirilor lui ii rascoleau corpul, ii faceau pielea, pana nu demult catifelata, sa arda, inima ii tresarea sacadat, nehotararea se evapora...
    -De ce imi plangi umbra aripilor? Sunt o urma de rimel sa ma dizolvi... Stii focul verde turbat al ochilor mei a devenit albastru... Albastru infinit de cer prin care noaptea grea a intrebarilor tale o voi lumina...

    RăspundețiȘtergere